Este multă vâlvă în țară pe tema inteligenței artificiale (AI) și mai ales temerea printre creatorii de conținut că chat GPT le va lua locul. Principiul „crede și nu cerceta!” se aplică în Biserică nu în lumea aceasta profană și nu l-am adoptat niciodată. Ca jurnalist, m-a consacrat tocmai faptul că, înainte de orice, cercetez cât pot de bine situația, înainte de a scrie despre ceva. Ceea ce nu înseamnă că nu am avut scăpări, unele chiar grosolane…
Am vrut să văd și eu cum funcționează și, mai ales, cât de teamă trebuie să ne fie că ne înlocuiesc mașinăriile astea digitale și inteligente. Artificial, e drept, dar inteligente!
L-am întrebat câți sfincși sunt în România. Mi-a răspuns că este un sfinx în Bucegi și mi-a povestit despre el. I-am zis că-i prost și nu s-a supărat. Ba chiar mi-a spus că el n-are sentimente. I-am da link cu un articol de-al meu din Adevărul despre Sfinxul de la Topleț. A stat puțin, a cugetat, apoi mi-a dat o listă cu vre-o 10 sau 15 formațiuni naturale în formă de sfinx din România. De unele, nici măcar eu nu știam. Dar, până la urmă, nu-i rău. Nici ca mine, da nici rău…
Ce trebuie înțeles de aici este că eu cunosc domeniul și l-am putut trage de ureche, dar un neștiutor, poate cu doar câteva clase de școală la activ, ar fi rămas cu ideea unui sfinx unic în Bucegi că așa i-a zis Chat GPT! Clar instrumentul este util și bun de folosit pentru că, spre deosebire de efortul uman, comprimă foarte mult timp de căutare și documentare. Dar trebuie mereu să fie supervizat uman. Așa că stau liniștit, nu-mi ia locul. Mă completează, doar, eventual. Ceea ce nu este deloc rău.
